Azi stau în casă și visez la mare,
Cu zâmbet de copil, plutesc pe nori de vis,
M-adâncesc în valuri, ating raze de Soare,
Prind nisipul în palme, pe litoralu-nchis.
Alerg desculță pe plaja în scoici îmbrăcată,
Privind la norii ce formează o barcă veche,
Marea azi pare și ea mai schimbată,
E la fel de tristă ca pescărușul fără pereche,
Ce zboară liber purtat de vântul ce-l simt și eu în plete,
De muzica valurilor ce mă poartă pe vapoare pustii,
Într-o liniște aievea, unde pot pe-ndelete,
Să prind în palmă vraja libertății de-o zi.
Marea poartă doar gânduri rămase în fire de nisip acum,
Așază timid o nouă pătură de valuri,
Ducând gândurile noastre pe un nou drum,
Ce pare a fi un labirint de idealuri.
